zăbavă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZĂBÁVĂ, (rar)
zăbave, s. f. 1. Întârziere, încetineală, tărăgăneală, zăbovire. ◊
Expr. (
Fam.)
Un bob (de) zăbavă = un pic de răbdare; imediat, numaidecât, îndată.
A-și face zăbavă = a-și pierde vremea, a întârzia.
Fără (de) zăbavă = fără întârziere, imediat, îndată.
2. Răgaz, odihnă.
3. Trecere de vreme; amuzament, petrecere, distracție. – Din
sl. zabava.