zăngăni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZĂNGĂNÍ, zăngănesc, vb. IV.
Intranz. (despre metale, clopote, sticlă; la
pers. 3) A produce prin izbire sau prin lovire un sunet metalic specific; a zornăi, a zdrăngăni. ◊
Tranz. Își zăngănesc armele. [
Var.:
zingăní, zinghení, zângăní vb. IV] –
Zâng +
suf. -
ăni.zăngăni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
zăngănésc, imperf. 3 sg.
zăngăneá; conj. prez. 3
să zăngăneáscăzăngăni (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZĂNGĂNÍ, zăngănesc, vb. IV.
Intranz. (Despre metale, clopote, sticlă) A produce, prin izbire sau prin lovire, un sunet metalic; a zornăi, a zdrăngăni. ◊
Tranz. Își zăngănesc armele. [
Var.:
zingăní, zângăní, zinghení vb. IV] – Onomatopee.
zăngăni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZĂNGĂNÍ, zăngănesc, vb. IV.
Intranz. (Despre metale, clopote, sticlă; la
pers. 3) A produce prin izbire sau prin lovire un sunet metalic specific; a zornăi, a zdrăngăni. –
Tranz. Își zăngănesc armele. [
Var.:
zingăní, zinghení, zăngăní vb. IV] —
Zâng +
suf. -ăni.zăngănì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)zăngănì v. a scoate un sunet metalic, a face sgomot ciocnindu-se. [V.
zang !].