zăngănì - explicat in DEX

zăngăni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZĂNGĂNÍ, zăngănesc, vb. IV. Intranz. (despre metale, clopote, sticlă; la pers. 3) A produce prin izbire sau prin lovire un sunet metalic specific; a zornăi, a zdrăngăni. ◊ Tranz. Își zăngănesc armele. [Var.: zingăní, zinghení, zângăní vb. IV] – Zâng + suf. -ăni.

zăngăni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăngănésc, imperf. 3 sg. zăngăneá; conj. prez. 3 să zăngăneáscă

zăngăni (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZĂNGĂNÍ, zăngănesc, vb. IV. Intranz. (Despre metale, clopote, sticlă) A produce, prin izbire sau prin lovire, un sunet metalic; a zornăi, a zdrăngăni. ◊ Tranz. Își zăngănesc armele. [Var.: zingăní, zângăní, zinghení vb. IV] – Onomatopee.

zăngăni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZĂNGĂNÍ, zăngănesc, vb. IV. Intranz. (Despre metale, clopote, sticlă; la pers. 3) A produce prin izbire sau prin lovire un sunet metalic specific; a zornăi, a zdrăngăni. – Tranz. Își zăngănesc armele. [Var.: zingăní, zinghení, zăngăní vb. IV] — Zâng + suf. -ăni.

zăngănì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
zăngănì v. a scoate un sunet metalic, a face sgomot ciocnindu-se. [V. zang !].