yoghin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)YOGHÍN, yoghíni s. m. Adept al filozofiei yoga;
p. ext. persoană care practică exerciții yoga. [
Var.:
yogin s. m.] – Din
fr. yogin, engl. yogi.yoghin (Dicționar de neologisme, 1986)YOGHÍN s.m. Adept al filozofiei yoga; ascet indian care practică yoga. [Var.
yogin s.m. / < fr., engl.
yogin].
yoghin (Marele dicționar de neologisme, 2000)YOGHÍN s. m. adept al filosofiei yoga; cel care practică exerciții yoga; yoghist. (< fr.
yogi)
yoghin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)yoghín s. m., pl.
yoghíniyoghin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)YOGHÍN, yoghini, s. m. Adept al filosofiei yoga;
p. ext. persoană care practică exerciții yoga. [
Var.:
yogín s. m.] — Din
fr. yogin, engl. yogi.