yoga (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)YÓGA s. f. Școală filozofică indiană care urmărește adâncirea cunoașterii eului în scopul eliberării lui de viața materială și al contopirii cu spiritul universal;
p. ext. ansamblu de exerciții care duc la stăpânirea deplină a organismului uman prin încetinirea la maximum a respirației, a bătăilor inimii și prin realizarea stării de insensibilizare totală. – Din
engl.,
fr. yoga.yoga (Dicționar de neologisme, 1986)YÓGA s.n. Școală filozofică indiană care recomandă contemplarea, imobilitatea absolută, extazul mistic și practicile ascetice în vederea eliberării eului individual de contingențele vieții materiale și contopirii cu sufletul universal. [< fr., sanscr.
yoga – contopire].
yoga (Marele dicționar de neologisme, 2000)YÓGA s. f. școală filosofică indiană cu tradiții străvechi, care preconizează adâncimea autocunoașterii eului în vederea eliberării lui de contingențele materiale și a contopirii cu spiritul universal, prin extaz mistic și exerciții fizice, având ca scop perfecționarea proceselor fiziologice și psihice ale organismului uman. (< engl., fr.
yoga)
yoga (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)yóga s. f.
yoga (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)YÓGA s. f. Școală filosofică indiană fondată la începutul
milen. I, care urmărește adâncirea autocunoașterii eului în scopul eliberării lui de viața materială și al contopirii cu spiritul universal;
p. ext. ansamblu de exerciții care duc ia stăpânirea deplină a organismului uman prin încetinirea la maximum a respirației, a bătăilor inimii și prin realizarea stării de insensibilizate totală. — Din
engl.,
fr. yoga.