yankeŭ - explicat in DEX

yankeu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
YANKÉU, yankéi, s. m. Nume dat, începând cu sec. XVII, locuitorilor din nord-estul S.U.A.; p. gener. (de obicei depr.) cetățean al S.U.A. – Din engl. yankee.

yankeu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
yankéu s. m., art. yankéul; pl. yankéi, art. yankéii

yankeu (Dicționar de neologisme, 1986)
YANKÉU s.m. Poreclă (ironică) dată începând cu sec. XVIII locuitorilor (părții de est a) Statelor Unite ale Americii de către englezi și francezi. [< engl. yankee].

yankeu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
YANKÉU s. m. poreclă (ironică) dată, începând cu sec. XVII, locuitorilor din nord-estul S.U.A.; (p. ext.) orice cetățean al SUA. (< engl. yankee)

yankeu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
YANKÉU, yankei, s. m. Nume dat, începând cu sec. XVII, locuitorilor din nord-estul SUA; p. gener. cetățean al SUA — Din engl. yankee.

yankeŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*yankéŭ m. (engl. Yankee, pron. ĭanki, care nu e alta de cît [!] cuv. English în gura indigenilor). Porecla Englejilor din Statele Unite ale Americiĭ de Nord.