yankeu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)YANKÉU, yankéi, s. m. Nume dat, începând cu
sec. XVII, locuitorilor din nord-estul S.U.A.;
p. gener. (de obicei
depr.) cetățean al S.U.A. – Din
engl. yankee.yankeu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)yankéu s. m., art.
yankéul; pl.
yankéi, art.
yankéiiyankeu (Dicționar de neologisme, 1986)YANKÉU s.m. Poreclă (ironică) dată începând cu sec. XVIII locuitorilor (părții de est a) Statelor Unite ale Americii de către englezi și francezi. [< engl.
yankee].
yankeu (Marele dicționar de neologisme, 2000)YANKÉU s. m. poreclă (ironică) dată, începând cu sec. XVII, locuitorilor din nord-estul S.U.A.; (p. ext.) orice cetățean al SUA. (< engl.
yankee)
yankeu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)YANKÉU, yankei, s. m. Nume dat, începând cu
sec. XVII, locuitorilor din nord-estul SUA;
p. gener. cetățean al SUA — Din
engl. yankee.yankeŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*yankéŭ m. (engl.
Yankee, pron.
ĭanki, care nu e alta de cît [!] cuv.
English în gura indigenilor). Porecla Englejilor din Statele Unite ale Americiĭ de Nord.