xilogravură - explicat in DEX

xilogravură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
XILOGRAVÚRĂ, xilogravuri, s. f. 1. Totalitatea procedeelor necesare producerii formei de tipar pentru xilografie; formă de tipar obținută printr-un astfel de procedeu. 2. Procedeu de gravură care constă din săparea unui desen pe o placă de lemn și imprimarea lui pe hârtie. 3. Arta de a grava în lemn. ◊ Clișeu gravat în lemn; stampă executată cu un astfel de clișeu. – Din fr. xylogravure.

xilogravură (Dicționar de neologisme, 1986)
XILOGRAVÚRĂ s.f. Xilografie. ♦ Clișeu gravat în lemn; reproducere obținută după un astfel de clișeu. ♦ Desen cu linii groase având tehnica gravurilor în lemn. [< fr. xylogravure].

xilogravură (Marele dicționar de neologisme, 2000)
XILOGRAVÚRĂ s. f. procedeu de obținere a unui clișeu în lemn prin gravare; xilografie. ◊ clișeul însuși; reproducere după un astfel de clișeu. ◊ desen cu linii groase, având tehnica gravurilor în lemn. (< fr. xylogravure)

xilogravură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
xilogravúră (-lo-gra-) s. f., g.-d. art. xilogravúrii; (clișee, stampe) pl. xilogravúri

xilogravură (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
XILOGRAVÚRĂ, xilogravuri, s. f. 1. Arta de a grava în lemn. 2. Clișeu gravat în lemn; stampă executată cu un astfel de clișeu. – Din xilo[grafie] + gravură.

xilogravură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
XILOGRAVURĂ, (4) xilogravuri, s. f. 1. Totalitatea procedeelor necesare producerii formei de tipar pentru xilografie; formă de tipar obținută printr-un astfel de procedeu. 2. Procedeu de gravură care constă din săparea unui desen pe o placă de lemn și imprimarea lui pe hârtie. 3. Arta de a grava în lemn. 4. Clișeu gravat în lemn; stampă executată cu un astfel de clișeu. — Din fr. xylogravure.