xilografie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)XILOGRAFÍE, (
2)
xilografii, s. f. 1. Procedeu tipografic la care se folosesc clișee gravate în lemn, arta de a grava în lemn.
2. Clișeu tipografic gravat în lemn. – Din
fr. xylographie.xilografie (Dicționar de neologisme, 1986)XILOGRAFÍE s.f. 1. Arta de a grava în lemn; gravură în lemn.
2. (
Poligr.) Procedeu de imprimare cu tipare săpate în lemn. ♦ Clișeu gravat în lemn. [Gen.
-iei. / < fr.
xylographie].
xilografie (Marele dicționar de neologisme, 2000)XILOGRAFÍE s. f. 1. arta de a grava în lemn; clișeu, gravură în lemn. 2. procedeu de tipar înalt, cu clișee gravate în lemn. (< fr.
xylographie)
xilografie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)xilografíe (-lo-gra-) s. f., art.
xilografía, g.-d. art.
xilografíei; (clișee) pl.
xilografíi, art.
xilografíilexilografie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))XILOGRAFÍE s. f. 1. Procedeu tipografic la care se folosesc clișee gravate în lemn; arta de a grava în lemn.
2. Clișeu gravat în lemn. –
Fr. xylographie.xilografie (Dicționaru limbii românești, 1939)*xilografíe f. (d. vgr.
xýlon, lemn, și
grápho, scriŭ;
xylographéo, scriŭ pe lemn). Vechea artă tipografică, în care literele nu eraŭ mobile, ci săpate pe o tăbliță (după invențiunea luĭ Laurențiu Coster din Harlem, † 1440).
xilografie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)xilografie f. arta de a săpa în lemn.
xilografie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)XILOGRAFÍE, (
2)
xilografii, s. f. 1. Procedeu tipografic la care se folosesc forme de tipar gravate în lemn; arta de a grava în lemn.
2. Clișeu tipografic gravat în lemn. — Din
fr. xylographie.