wolfram - explicat in DEX

wolfram (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
WÓLFRAM s. n. Element chimic, metal dur, cenușiu deschis (în stare compactă) sau cenușiu închis (sub formă de pulbere), lucios, folosit la fabricarea oțelurilor speciale și a filamentelor pentru becuri electrice; tungsten. – Din germ. Wolfram, fr. wolfram.

wolfram (Dicționar de neologisme, 1986)
WÓLFRAM s.n. Oxid natural de fier, de mangan și de tungsten, principalul minereu din care se extrage tungstenul. [Pron. vol-. / < germ. Wolfram, fr. wolfram].

wolfram (Marele dicționar de neologisme, 2000)
WÓLFRAM s. n. metal dur, alb, lucios, folosit la fabricarea filamentelor pentru becuri electrice, a oțelurilor speciale etc.; tungsten. (< germ. Wolfram, fr. wolfram)

wolfram (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
wólfram (element chimic) s. n.; simb. W

wolfram (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
WOLFRÁM s. n. Metal dur, folosit la fabricarea oțelurilor speciale și a filamentelor pentru becuri electrice; tungsten. [Pr.: volfram] – Fr. wolfram (germ. Wolfram).

wolfram (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
WÓLFRAM (‹ germ. {i}) s. n. Element chimic (W; nr. at. 74, m. at. 183.85, p. t. 3.400ºC, p. f. c. 4.700ºC, gr. sp. 19,1), metal alb lucios. Se găsește în natură sub formă de wolframit, scheelit și alte minerale. Este foarte rezistent din punct de vedere chimic. Se întrebuințează la fabricarea filamentelor pentru becuri electrice, a oțelurilor speciale, a aparaturii chimice și sub formă de carbură, ca metal dur (widia) pentru fabricarea unor scule speciale. A fost descoperit de chimistul german Carl Wilhelm Scheele în 1783. Sin. tungsten.

wolfram (Dicționaru limbii românești, 1939)
*wólfram n. Chim. Corp simplu tetravalent cu o greutate atomică de 184. – Se numește și tungsten.

wolfram (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
WÓLFRAM s. n. Element chimic, metal dur, cenușiu-deschis (în stare compactă) sau cenușiu-închis (sub formă de pulbere), lucios, folosit la fabricarea oțelurilor speciale și a filamentelor pentru becuri electrice; tungsten. — Din germ. Wolfram, fr. wolfram.