willemit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)WILLEMÍT s. n. Silicat natural de zinc, cristalizat, de obicei incolor, sticlos, din care se extrage zincul. [
Pr.:
vilemít] – Din
fr. willémite.willemit (Dicționar de neologisme, 1986)WILLEMÍT s.n. Silicat natural de zinc, de culoare albă, verde sau cafenie. [Pron.
vi-. / < fr.
willémite].
willemit (Marele dicționar de neologisme, 2000)WILLEMÍT s. n. silicat natural de zinc, alb, verde sau cafeniu. (< fr.
willénite)
willemit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)willemít s. n.
willemit (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))WILLEMÍT s. n. Silicat natural de zinc, fosforescent, de culoare albă, verde sau cafenie, din care se extrage zincul. [
Pr.:
vilemit] –
Fr. willémite (
germ. Willemit).
willemit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)WILLEMÍT s. n. Silicat natural de zinc, cristalizat, de obicei incolor, sticlos, din care se extrage zincul. — Din
fr. willémite.