widia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)WÍDIA s. f. Metal dur obținut din carburi metalice (de wolfram și titan), folosit la acoperirea pieselor supuse uzurii, mai ales a tăișurilor sculelor de așchiere a metalelor. – Din
fr. widia.widia (Dicționar de neologisme, 1986)WÍDIA s.f. Carbură de tungsten foarte dură, folosită la armarea pieselor supuse uzurii, în special a tăișurilor sculelor de așchiere a metalelor. [Pron.
vi-di-a. / < germ.
Vidia, cf.
wie Diamant – ca diamantul].
widia (Marele dicționar de neologisme, 2000)WÍDIA s. f. carbură de tungsten și titan, foarte dură, folosită la fabricarea cuțitelor de strung și a altor scule de așchiere a metalelor. (< fr.
widia)
widia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)wídia (-di-a) s. f., g.-d.
wídiei (-di-ei)widia (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))WÍDIA s. f. Carbură de tungsten foarte dură, folosită la armarea pieselor supuse uzurii, mai ales a tăișurilor sculelor de așchiere a metalelor. [
Pr.:
vidia]
widia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)WÍDIA s. f. Metal dur obținut din carburi metalice (de wolfram și titan), folosit la acoperirea pieselor supuse uzurii, mai ales a tăișurilor sculelor de așchiere a metalelor. — Din
fr. widia.