weekend (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)weekend (angl.) [pron.
úĭchend]
(wee-kend / week-end) s. n., pl.
weekenduriweekend (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)WEEKEND, weekenduri, s. n. Sfârșit de săptămână (cuprinzând sâmbătă și duminica), destinat odihnei. [
Pr.:
úĭchend. Scris și:
week-end. —
Pl. și:
week-end-uri]. —
Cuv. engl.weekend (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)WEEK-END, week-end-uri, s. n. Timpul liber de la sfârșitul săptămânii. [
Pr.:
uíchend] –
Cuv. engl.weekend (Dicționar de neologisme, 1986)WEEK-END s.n. (
Anglicism) Sfârșit de săptămână; interval de timp (sâmbăta-duminica) folosit pentru odihnă, petrecere. [Pron.
úik-, pl.
-duri. / < engl.
week-end].
weekend (Marele dicționar de neologisme, 2000)WEEK-END [UICHEND]
s. n. sfârșit de săptămână; perioadă scurtă de timp (sâmbăta și duminica) pentru odihnă, petrecere. (< engl.
week-end)