weber (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)WÉBER, wéberi, s. m. Unitate de măsură, în sistemul internațional, pentru fluxul magnetic. – Din
fr. weber.weber (Dicționar de neologisme, 1986)WÉBER s.m. Unitate de flux magnetic, egală cu fluxul care, străbătând circuitul unei singure spire, produce în acea spiră o forță electromotoare de un volt. [Pron.
ve-ber. / < fr.
weber, cf.
W. E. Weber – fizician german].
weber (Marele dicționar de neologisme, 2000)WÉBER s. m. unitate de măsură a fluxului magnetic, egală cu fluxul unui câmp magnetic omogen, cu inducția de un tesla. (< fr.
weber)
weber (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)wéber s. m., pl.
wéberi; simb.
Wbweber (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))WÉBER, weberi, s. m. Unitate de măsură pentru fluxul de inducție magnetică. [
Pr.:
veber] –
Fr. weber.weber (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)WÉBER, weberi, s. m. Unitate de măsură, în sistemul internațional, a fluxului magnetic. — Din
fr. weber.weber (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Weber m. compozitor german, autorul lui
Freischütz, Oberon, etc. (1786-1826).