vulpiță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) VULPÍȚĂ,vulpițe, s. f. Vulpișoară. – Vulpe + suf. -iță.
vulpiță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) vulpíță s. f., g.-d. art. vulpíței; pl. vulpíțe
vulpiță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) VULPÍȚĂ,vulpițe, s. f. Vulpișoară. — Vulpe + suf. -iță.