vulpenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VULPÉNIE, vulpenii, s. f. Șiretlic, șiretenie, viclenie. –
Vulpe +
suf. -enie.vulpenie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vulpénie s. f.,
art. vulpénia, g.-d. art. vulpéniei; pl. vulpénii, art. vulpéniilevulpenie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VULPÉNIE, vulpenii, s. f. Șiretlic, șiretenie, viclenie. —
Vulpe +
suf. -
enie.