vrilă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VRÍLĂ s. f. v. vrie.vrilă (Dicționar de neologisme, 1986)VRÍLĂ s.f. 1. Vrie.
2. Burghiu folosit mai ales la găurirea lemnului și a anumitor materiale plastice. [< fr.
vrille].
vrilă (Marele dicționar de neologisme, 2000)VRÍLĂ s. f. burghiu mai ales la găurirea lemnului și a anumitor materiale plastice. (< fr.
vrille)
vrilă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vrílă (burghiu) (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. vrílei; pl. vrílevrilă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VRÍLĂ s. f. v. vrie.