vreodinioară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VREODINIOÁRĂ adv. (
Înv.) Vreodată, cândva, odată. [
Pr.:
-ni-oa-] –
Vre[o] +
odinioară.vreodinioară (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!vreodinioáră [
vreo pron. vre-o în tempo lent/
vreo în tempo rapid] (
înv.)
(vre-o-, -
ni-oa-) adv.vreodinioară (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VREODINIOÁRĂ adv. (
înv.) Vreodată, cândva, odată. [
Pr.: -
ni-oa-] —
Vre[o] +
odinioară.