voĭt - explicat in DEX

voit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VOÍT, -Ă, voiți, -te, adj. Realizat în mod intenționat; făcut după voie. – V. voi².

voit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
voít s. m., pl. voíți

voĭt (Dicționaru limbii românești, 1939)
voĭt m. (pol. wójt, rus. foht, germ. vogt, vojgt, d. lat. advocatus). Mold. Vechĭ. Șoltuz: voĭt și pîrgarĭ (I. Nădejde, VR. 1906, 6, 408, și Ĭorga, Negoț. 119).

voit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VOÍT, -Ă, voiți, -te, adj. Realizat în mod deliberat; făcut intenționat. — V. voi².