voal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VOAL, voaluri, s. n. 1. Țesătură fină (transparentă) de mătase, bumbac sau fibre sintetice, folosită pentru perdele sau pentru confecționarea unor obiecte vestimentare femeiești; bucată de țesătură fină, rară, cu care femeile își acoperă capul sau fața; văl.
2. Înnegrire a unui material fotografic fotosensibil, datorită unui defect de fabricație sau developării prelungite, luminii difuze care îl impresionează accidental etc. – Din
fr. voile.voal (Dicționar de neologisme, 1986)VOAL s.n. 1. Țesătură fină și transparentă; văl.
2. (
Fot.) Pată neagră slabă produsă pe un material fotografic, datorită developării prelungite, unui defect de fabricație etc. [Pron.
voal. / < fr.
voile].
voal (Marele dicționar de neologisme, 2000)VOAL s. n. 1. țesătură fină și transparentă; văl. 2. (fot.) pată neagră slabă produsă pe un material fotografic, datorită developării prelungite, unui defect de fabricație etc. (< fr.
voile)
voal (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)voál (-luri), s. n. – Văl, zăbranic.
Fr. voile. Este dubletul lui
văl. –
Der. voala, vb., din
fr. voiler; voaletă, s. f., din
fr. voilette.voal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)voal s. n.,
pl. voálurivoal (Dicționaru limbii românești, 1939)*voal (
oa dift.) n., pl.
urĭ (fr.
voile). Văl, țesătură fină și rară pe care femeile o poartă pe față.
voal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)voal n. văl:
le încinge subțire voal EM. (= fr.
voile).
voal (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VOAL, voaluri, s. n. 1. Țesătură fină (transparentă) de mătase, bumbac sau fibre sintetice, folosită pentru perdele, rochii, bluze etc.; bucată de țesătură fină, rară, cu care femeile își acoperă capul sau fața; văl.
2. Înnegrire a unui material fotografic fotosensibil care apare după developare și fixare, în urma unor iluminări difuze accidentale etc. — Din
fr. voile.