voievodat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VOIEVODÁT, voievodate, s. n. Ținut sau așezare condusă de un voievod. [
Var.:
voivodát s. n.] –
Voievod +
suf. -at.voievodat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)voievodát s. n.,
pl. voievodátevoĭevodat (Dicționaru limbii românești, 1939)*voĭevodát n., pl.
e (d.
voĭevod). Voĭevozie.
voievodat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)voievodat n. principat:
în secolul al XlII-lea ființau voievodate române la dreapta și la stânga Oltului.voievodat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)voievodat n. principat:
în secolul al XIII-lea ființau voievodate române la dreapta și la stânga Oltului.voievodat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VOIEVODÁT, voievodate, s. n. (în Evul Mediu în Țările Române) Teritoriu aflat sub autoritatea unui voievod. [
Var.:
voivodát s. n.] —
Voievod +
suf. -
at.