volta (Dicționar de neologisme, 1986)VÓLTA s.f. (
Muz.) Semn de repetiție care arată măsurile finale ce trebuie să fie executate prima oară (
prima volta) sau a doua oară (
secunda volta); voltă (
3) [în DN]. [< it.
volta].
volta (Dicționar de neologisme, 1986)VÓLTA interj. (
Mar.) Comandă pentru a opri virarea. [Cf.
voltă (
2) [în DN]].
volta (Marele dicționar de neologisme, 2000)VÓLTA1 s. f. 1. vechi dans de origine provensală, vioi, cu întoarceri. 2. (
muz.) indicație, sub acolade drepte, care arată că măsurile finale trebuie să fie repetate prima oară (prima ~) sau a doua oară (secunda ~); voltă (5). (< it.
volta)
volta (Marele dicționar de neologisme, 2000)VOLTÁ2 vb. intr. (mar.) a executa, a face să execute o voltă (3). (< it.
voltare, fr.
volter)
volta (Marele dicționar de neologisme, 2000)VÓLTA3 interj. (mar.) comandă pentru a opri virarea. (< voltă)
volta (Dicționar de argou al limbii române, 2007)volta, voltez v. t., v. i. (cart.) a trișa la jocul de cărți prin procedeul „voltei”.
volta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vólta1 interj.volta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vólta2 (
muz.) (
it.)
s. f.volta (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Volta m. fizician italian, celebru prin lucrările sale asupra electricității, inventator (1799) al pilei voltaice (1745-1827).