volt (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VOLT, volți, s. m. (
Fiz.) Unitate de măsură a tensiunii electrice, a tensiunii electromotoare și a diferenței de potențial, egală cu tensiunea de la capetele unui conductor care, străbătut de un curent de un amper, dezvoltă o putere de un watt. – Din
fr. volt.volt (Dicționar de neologisme, 1986)VOLT s.m. Unitate de măsură a forței electromotoare, a tensiunii electrice și a diferenței de potențial, corespunzând tensiunii electrice care, aplicată unui conductor cu rezistență de un ohm, produce un curent de un amper. [< fr.
volt, cf.
Volta – fizician italian].
volt (Marele dicționar de neologisme, 2000)VOLT s. m. unitate de măsură a tensiunii electrice, egală cu tensiunea aplicată la capetele unui conductor care, străbătut de un curent de un amper, dezvoltă o putere de un watt. (< fr.
volt)
volt (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)volt s. m.,
pl. volți; simb. Vvolt (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VOLT, volți, s. m. (
Fiz.) Unitate de măsură a tensiunii electrice, a tensiunii electromotoare și a diferenței de potențial, egală cu tensiunea de la capetele unui conductor care, străbătut de un curent de un amper, dezvoltă o putere de un watt. — Din
fr. volt.