volițional (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VOLIȚIONÁL, -Ă, voliționali, -e, adj. Care se referă la voință, care este determinat de voință; volitiv. [
Pr.:
-ți-o-] – Din
fr. volitionnel.volițional (Dicționar de neologisme, 1986)VOLIȚIONÁL, -Ă adj. Referitor la voință; determinat de voință; volitiv. [Pron.
-ți-o-. / cf. fr.
volitionnel].
volițional (Marele dicționar de neologisme, 2000)VOLIȚIONÁL, -Ă adj. referitor la voință; determinat de voință; volitiv. (< fr.
volitionnel)
volițional (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)voliționál (-ți-o-) adj. m.,
pl. voliționáli; f. voliționálă, pl. voliționálevolițional (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VOLIȚIONÁL, -Ă, voliționali, -e, adj. Care se referă la voință, care este determinat de voință; volitiv. [
Pr.: -
ți-o-] — Din
fr. volitionnel.