volan - explicat in DEX

volan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VOLÁN, volane, s. n. I. 1. Piesă de formă circulară din mecanismul unui autovehicul, cu ajutorul căreia se dă vehiculului direcția voită. 2. Piesă în formă de roată, cu ajutorul căreia se acționează un anumit mecanism al unei mașini. II. Fâșie de țesătură sau de dantelă încrețită sau plisată, care se aplică ca garnitură pe diferite obiecte de îmbrăcăminte femeiască, pe perdele, pe huse etc. – Din fr. volant.

volan (Dicționar de neologisme, 1986)
VOLÁN s.n. I. Garnitură făcută dintr-o fâșie de țesătură ușoară sau de dantelă, adesea încrețită sau plisată, care se aplică drept podoabă pe rochii, la mâneci etc. II. (Tehn.) 1. Piesă din dispozitivul de direcție al unui autovehicul cu ajutorul căreia se poate îndrepta vehiculul în direcția voită. 2. Piesă în formă de roată cu ajutorul căreia se pun în mișcare anumite mașini, se acționează mecanisme etc. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. volant].

volan (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VOLÁN s. n. I. garnitură dintr-o fâșie de țesătură ușoară sau de dantelă, încrețită sau plisată, drept podoabă pe rochii, la mâneci etc. II. 1. piesă din dispozitivul de direcție al unui autovehicul cu ajutorul căreia se poate îndrepta vehiculul în direcția voită. 2. piesă în formă de roată cu ajutorul căreia se pun în mișcare anumite mașini, se acționează mecanisme etc. (< fr. volant)

volan (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
volán (-nuri), s. n. – 1. Piesă circulară la direcția unui vehicul. – 2. Roată de acționare a mecanismului unei mașini. – 3. Fîșie de țesătură încrețită care se aplică pe îmbrăcămintea femeiască, perdele etc. Fr. volant. – Der. volant, adj., din fr. volant.

volan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
volán s. n., pl. voláne

volan (Dicționaru limbii românești, 1939)
*volán n., pl. e (fr. volant, adică „zburător”, d. voler, a zbura). Un fel de garnitură fîlfîitoare în prejuru [!] poalelor uneĭ rochiĭ (V. falbala). Volant. Cîrma automobiluluĭ (de forma uneĭ roate în partea din ainte [!]). V. fodor.

volan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
volan n. 1. garnitură în partea de jos a rochii; 2. un fel de joc în care o mingișoară garnisită cu pene s´aruncă în aer cu o rachetă: s’apucă de jucat volanu AL.; 3. la o mașină, vehicul = cârmă (= fr. volant).

volan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VOLÁN, volane, s. n. I. Piesă de formă circulară care servește la efectuarea manuală a unor comenzi pe mașini-unelte, autovehicule etc. II. Fâșie de țesătură sau de dantelă încrețită sau plisată, care se aplică ca garnitură pe diferite obiecte de îmbrăcăminte, pe perdele, pe huse etc. — Din fr. volant.