voitor - explicat in DEX

voitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VOITÓR, -OÁRE, voitori, -oare, adj. (Înv.; adesea substantivat) Care voiește, care dorește ceva. ◊ Voitor de bine (sau de rău) = care dorește binele (sau răul) cuiva. [Pr.: vo-i] – Voi² + suf. -tor.

voitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
voitór (înv.) (vo-i-) adj. m., pl. voitóri; f. sg. și pl. voitoáre

voitor (Dicționaru limbii românești, 1939)
voitór, -oáre adj. Care voĭește: un om voitor de bine (binevoitor), voitor de răŭ (răŭ-voitor).

voitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
voitor m. cel ce voiește: voitor de bine.

voitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VOITÓR, -OÁRE, voitori, -oare, adj. (înv.; adesea substantivat) Care voiește, care dorește ceva. ◊ Voitor de bine (sau de rău) = care dorește binele (sau răul) cuiva. [Pr.: vo-i] — Voi² + suf. -tor.