voire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) VOÍRE,voiri, s. f. (Înv.) Voință. – V. voi2.
voire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) voíre (înv.) s. f., g.-d. art. voírii; pl. voíri
voire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) VOÍRE, voiri, s. f. (înv.) Voință — V. voi2.