voinicaș(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) VOINICÁȘ,voinicași, s. m. Voinicel. – Voinic + suf. -aș.
voinicaș(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) voinicáș (pop.) s. m., pl. voinicáși
voinicaș(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) VOINICÁȘ,voinicași, s. m. (Pop.) Voinicel. — Voinic + suf. -aș.