vocabulă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VOCÁBULĂ, vocabule, s. f. (
Livr.) Cuvânt, vorbă. – Din
fr. vocable, lat. vocabulum.vocabulă (Dicționar de neologisme, 1986)VOCÁBULĂ s.f. (
Liv.)
1. Cuvânt, vorbă.
2. Unitate, element de vocabular (
2) [în DN]. [< lat.
vocabulum].
vocabulă (Marele dicționar de neologisme, 2000)VOCÁBULĂ s. f. 1. cuvânt. 2. unitate, element de vocabular (2). (< fr.
vocable, lat.
vocabulum)
vocabulă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vocábulă s. f.,
g.-d. art. vocábulei; pl. vocábulevocabulă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VOCÁBULĂ, vocabule, s. f. Cuvânt, vorbă. — Din
fr. vocable, lat. vocabulum.