vobulator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VOBULATÓR, vobulatoare, s. n. Generator electronic care produce oscilații de amplitudine constantă, dar cu frecvență liniar variabilă în timp, în scopul măsurării caracteristicilor de amplitudine și frecvență. – Din
engl. wobbulator, fr. vobulateur.vobulator (Dicționar de neologisme, 1986)VOBULATÓR s.n. (
Telec.) Generator electronic, de frecvență variabilă, periodic și continuu între două limite date. [< fr.
wobbulateur].
vobulator (Marele dicționar de neologisme, 2000)VOBULATÓR s. n. generator electronic cu frecvență variabilă, care produce oscilații de amplitudine constantă, pentru măsurarea caracteristicilor de amplitudine și frecvență. (< engl.
wobbulator, fr.
vobulateur)
vobulator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vobulátor s. n.,
pl. vobulátoarevobulator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VOBULATÓR, vobulatoare, s. n. Generator electronic care produce oscilații de amplitudine constantă, dar cu frecvență liniar variabilă în timp, în scopul măsurării caracteristicilor de amplitudine și frecvență. — Din
engl. wobbulator, fr. vobulateur.