voios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VOIÓS, -OÁSĂ, voioși, -oase, adj. Plin de voie bună; bucuros, vesel, bine dispus. –
Voie +
suf. -os.voios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)voiós adj. m.,
pl. voióși; f. voioásă, pl. voioásevoĭos (Dicționaru limbii românești, 1939)voĭós, -oásă adj. (d.
voĭe). Plin de voĭe bună, bine dispus, vesel. Adv.
Cîntaŭ voĭos.voios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)voios a. cu voie bună, bine dispus.
voios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VOIÓS, -OÁSĂ, voioși, -oase, adj. Plin de voie bună; bucuros, vesel, binedispus. —
Voie +
suf. -
os.