viscol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÍSCOL, viscole, s. n. Vânt puternic însoțit de ninsoare sau de lapoviță. –
Et. nec.viscol (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)víscol s. n.,
pl. víscoleviscol (Dicționaru limbii românești, 1939)víscol n., pl.
e (d.
a viscoli). Vînt cu ninsoare. – În nord și
vicol.viscol (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)viscol n.
1. vânt tare cu ninsoare repede;
2. prin extensiune:
pășesc tot înainte sub viscolul de foc AL. [Mold.
vicol: origină necunoscută].
viscol (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VÍSCOL, viscole, s. n. Vânt puternic însoțit de ninsoare sau de lapoviță; vânt violent, în rafale care spulberă și troienește zăpada. —
Et. nec.