virus (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÍRUS, virusuri, s. n. Agent patogen, invizibil cu microscopul obișnuit, care se reproduce numai în interiorul celulelor vii și provoacă diverse boli infecțioase;
p. ext. toxina acestui agent. ♦
Fig. Sursă a unui rău moral. [
Pl. și: (
m.)
viruși]. – Din
fr.,
lat. virus.virusVÍRUS, viruși, s. m. ~
2. (Inform.) Program care se autocopiază pe un calculator, fără știrea utilizatorului, infectând părți din sistemul de operare sau alte programe executabile. Folosit adesea în sintagma
virus informatic.virus (Dicționar de neologisme, 1986)VÍRUS s.n. Germen inframicrobian, agent patogen al multor boli infecțioase; inframicrob. ♦ (
P. ext.) Toxina acestui microb. ◊
Virus filtrant = agent patogen, ale cărui dimensiuni (sub 0,2 microni) îi permit să treacă prin filtrele de porțelan, provocând boli infecțioase la om, la animale și la plante. ♦ (
Fig.) Agent de contagiune morală. [Pl.
-usuri, (s.m.)
-uși. / < fr., lat.
virus].
virus (Marele dicționar de neologisme, 2000)VÍRUS s. n. /s. m. 1. germen inframicrobian, agent patogen al multor boli infecțioase; (p. ext.) toxina acestui agent. ♦ ~ filtrant = ultravirus. 2. (fig.) sursă de contagiune morală. 3. program cu efecte distructive asupra calculatoarelor. (< fr., lat.
virus)
virus (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!vírus1 (program de computer)
s. m.,
pl. vírușivirus (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!virus2 (agent patogen)
s. n.,
pl. vírusuri/vírușivirus (Dicționaru limbii românești, 1939)*vírus n., pl. rar
urĭ (lat.
virus, suc, venin). Veninu boalelor infecțioase:
virusu turbăriĭ. Fig. Veninu contagiuniĭ morale:
virusu anarhiiĭ.virus (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)virus n. substanță deleteră care comunică unui individ o boală contagioasă:
virusul turbării.