virolă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VIRÓLĂ, virole, s. f. 1. Inel mic de metal care strânge mânerul de lemn al unui cuțit, al unei unelte etc. pentru a-l împiedica să crape.
2. Cilindru format din foi de tablă nituite sau sudate, care intră în construcția unei clădiri, a unui rezervor etc. – Din
fr. virole.virolă (Dicționar de neologisme, 1986)VIRÓLĂ s.f. 1. Inel mic de metal care strânge mânerul de lemn al unui cuțit, al unei unelte etc. pentru a-l împiedica să crape.
2. (
Tehn.) Cilindru format din foi de tablă nituite sau sudate, care intră în construcția unei clădiri, a unui rezervor etc. [< fr.
virole, cf. lat.
viriola – mică brățară].
virolă (Marele dicționar de neologisme, 2000)VIRÓLĂ s. f. 1. inel mic de metal care strânge mânerul de lemn al unui cuțit, al unei unelte etc. 2. (tehn.) cilindru din foi de tablă nituite sau sudate, în construcția unei căldări, a unui rezervor. (< fr.
virole)
virolă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)virólă s. f.,
g.-d. art. virólei; pl. virólevirolă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VIRÓLĂ, virole, s. f. 1. Inel mic de metal care strânge mânerul de lemn al unui cuțit, al unei unelte etc. pentru a-l împiedica să crape.
2. Cilindru format din foi de tablă nituite sau sudate, care intră în construcția unei clădiri, a unui rezervor etc. — Din
fr. virole.