virnanț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VIRNÁNȚ, virnanți, s. m. Plantă erbacee aromatică cu frunze alterne și penate, cu flori galbene, dispuse în corimb, cu întrebuințări în medicină; rută
(Ruta graveolens). – Din
magh. virmanc.