vir (Dicționar de neologisme, 1986)VIR s.n. (Mar.) Corecție care se introduce în calculele tragerilor artileriei navale. [Et. incertă].
vir (Marele dicționar de neologisme, 2000)VIR1-, -VÍR elem. „bărbat”. (< fr.
vir-, -vir, cf.
lat. vir)
vir (Marele dicționar de neologisme, 2000)VIR2(O)-/VIRUSO- elem. „virus, virotic”. (< fr.
vir/o/-, viruso-, cf.
lat. virus, venin)
vir (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)vir (-ruri), s. n. – Ochi de apă, bulboană.
Sb.,
bg. vir (Cihac, II, 455; Pascu,
Arch. Rom., VI, 231). În Banat. –
Der. viroagă (
var. iroagă),
s. f. (pîrîu, vîlcea), cu
suf. -
og.vir (Dicționaru limbii românești, 1939)vir n., pl.
urĭ (sîrb.
vir, V.
viroagă).
Ban. Anafor, vîrtej în rîŭ.