violoncel - explicat in DEX

violoncel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VIOLONCÉL, violoncele, s. n. Instrument muzical cu coarde asemănător cu vioara³, însă mult mai mare decât aceasta și având un timbru mai grav; cello. [Pl. și: violonceluri] – Din fr. violoncelle, it. violoncello.

violoncel (Dicționar de neologisme, 1986)
VIOLONCÉL s.n. Instrument muzical cu coarde și arcuș, de forma viorii, mult mai mare decât aceasta și cu un timbru mai grav. [Pron. vi-o-. / cf. fr. violoncelle, it. violoncello].

violoncel (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VIOLONCÉL s. n. instrument muzical cu coarde și arcuș, din familia violinei, mult mai mare și cu un timbru mai grav; cello. (< fr. violoncelle, it. violoncello)

violoncel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
violoncél (vi-o-) s. n., pl. violoncéle

violoncel (Dicționaru limbii românești, 1939)
*violoncél n., pl. e (it. violoncello, dim. d. violone, care e augm. d. vióla, vioară). Vioară (mijlocie între vioară și contrabas) din care se cîntă șezînd pe scaun și ținînd-o între genuchĭ [!].

violoncel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
violoncel n. vioară foarte mare numită și bas.

violoncel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VIOLONCÉL, violoncele, s. n. Instrument muzical cu coarde și arcuș asemănător cu vioara³, dar de dimensiuni mult mai mari, cu un timbru mai grav și care se ține în poziție verticală; cello. [Pr.: vi-o-. — Pl. și: violonceluri] — Din fr. violoncelle, it. violoncello.