vinovăție - explicat in DEX

vinovăție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VINOVĂȚÍE, vinovății, s. f. Faptul de a fi vinovat; faptă comisă de cel vinovat; starea celui vinovat; culpabilitate, vină. – Vinovat + suf. -ie.

vinovăție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vinovățíe s. f., art. vinovățía, g.-d. art. vinovățíei; pl. vinovățíi, art. vinovățíile

vinovăție (Dicționaru limbii românești, 1939)
vinovățíe f. (d. vinovat). Culpabilitate: a stabili vinovăția acuzatuluĭ.

vinovăție (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vinovăție f. culpabilitate.

vinovăție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VINOVĂȚÍE, vinovății, s. f. Faptul de a fi vinovat; faptă comisă de cel vinovat; starea celui vinovat; culpabilitate, vină. — Vinovat + suf. -ie.