vinovat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VINOVÁT, -Ă, vinovați, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care are o vină, care a săvârșit o greșeală, o faptă pedepsită de lege, o abatere de la datorie sau de la morală; culpabil; pasibil de o pedeapsă.
2. (Despre faptele, comportările etc. oamenilor) Care este în afară de lege sau de bunele moravuri, care nu poate fi îngăduit, permis; nepermis. – Din
sl. vinovatŭ.vinovat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vinovát adj. m.,
pl. vinováți; f. vinovátă, pl. vinovátevinovat (Dicționaru limbii românești, 1939)vinovát, -ă adj. (vsl.
vinovatĭ, autor; bg.
vinovat, vinovat; rus.
vinovátyĭ). Culpabil, de vină, care a comis o greșală [!] orĭ un delict.
vinovat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vinovat a. și m. culpabil. [Slav. VINOVATĭ, pricinaș].
vinovat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VINOVÁT, -Ă, vinovați, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care are o vină, care a comis o greșeală sau o faptă reprobabilă; culpabil; pasibil de o pedeapsă.
2. (Despre faptele, comportările etc. oamenilor) Care se abate de la lege sau de la bunele moravuri; nepermis, condamnabil. — Din
sl. vinovatŭ.