vinotecă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VINOTÉCĂ, vinoteci, s. f. Colecție de vinuri (din recolte diferite). – Din
vin (după cuvinte ca
bibliotecă, fonotecă, cartotecă).vinotecă (Dicționar de neologisme, 1986)VINOTÉCĂ s.f. Colecție de vinuri. [Cf. fr.
vinothèque].
vinotecă (Marele dicționar de neologisme, 2000)VINOTÉCĂ s. f. colecție de vinuri de calitate superioară; enotecă. (< fr.
vinothèque)
vinotecă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vinotécă s. f.,
g.-d. art. vinotécii; pl. vinotécivinotecă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VINOTÉCĂ, vinoteci, s. f. Colecție de vinuri din diferite soiuri, cupaje și din ani de recoltă diferiți. — Din
vin (după cuvinte ca
bibliotecă, fonotecă, cartotecă).