vinețea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VINEȚEÁ, -ÍCĂ, vinețéle, s. f. (
Bot.)
1. (În forma
vinețea) Albăstrea.
2. (În forma
vinețică) Vineriță.
3. (În forma
vinețică) Numele mai multor ciuperci (comestibile) cu pălăria tare, cărnoasă, de culoare albă, purpurie sau portocalie
(Russula). ◊
Vinețică cu lapte = ciupercă comestibilă cu pălăria cărnoasă, aurie sau portocalie, care conține un suc lăptos și dulce
(Lactarius volenus). –
Vânăt +
suf. -ea, -ică.vinețea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)vinețeá (albăstriță)
s. f.,
art. vinețeáua, g.-d. art. vinețélei; pl. vinețéle, art. vinețélelevinețea (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vinețea f. pl.
Bot. Tr. albăstriță.
vinețea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VINEȚEÁ, -ÍCĂ, vinețele, s. f. (
Bot.)
1. (în forma
vinețea) Albăstrea.
2. (în forma
vinețică) Vineriță.
3. (în forma vinețică) Numele mai multor ciuperci (comestibile) cu pălăria tare, cărnoasă, de culoare albă, purpurie sau portocalie (Russula). ◊
Vinețică cu lapte = ciupercă comestibilă cu pălăria cărnoasă, aurie sau portocalie, care conține un suc lăptos și dulce (
Lactarius volenus). —
Vânăt +
suf. -ea, -ică.