viitorime - explicat in DEX

viitorime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VIITORÍME s. f. 1. (Înv.) Viitor (II 1). 2. Oamenii din viitor, generațiile viitoare; posteritate. [Pr.: vi-i-] – Viitor + suf. -ime.

viitorime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
viitoríme (înv.) (vi-i-) s. f., g.-d. art. viitorímii

viitorime (Dicționaru limbii românești, 1939)
viitoríme f. (d. viitor). Oameniĭ care vor fi, posteritate, urmașĭ. Timpu viitor: pe viitorime.

viitorime (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
viitorime f. posteritate: viitorimea, al nostru judecător GR. AL.

viitorime (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VIITORÍME s. f. 1. (înv.) Viitor (II 1). 2. Oamenii din viitor, generațiile viitoare; posteritate. [Pr.: vi-i-] — Viitor + suf. -ime.