viermănar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VIERMĂNÁR, viermănari, s. m. Insectă de forma unei muște, cu capul de culoare galbenă, care se hrănește cu resturi de carne sau de materii vegetale intrate în putrefacție
(Sarcophaga carnaria). – Din
vierme.viermănar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)viermănár (vier-) s. m.,
pl. viermănáriviermănar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VIERMĂNÁR, viermănari, s. m. Insectă de forma unei muște, cu capul de culoare galbenă, care se hrănește cu resturi de came sau de materii vegetale intrate în putrefacție (
Sarcophaga carnaria). — Din
vierme.