viețuire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VIEȚUÍRE, viețuiri, s. f. (
Înv. și
pop.) Faptul de a viețui; viață, existență, trai; conviețuire. –
V. viețui.viețuire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)viețuíre (
înv.,
pop.)
(vie-) s. f.,
g.-d. art. viețuírii; pl. viețuíriviețuire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VIEȚUÍRE, viețuiri, s. f. (
înv. și
pop.) Faptul de
a viețui; viață, existență, trai; conviețuire. —
V. viețui.