vie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VÍE, vii, s. f. 1. Teren plantat cu viță (
I); plantație de viță.
2. Viță (
I). –
Lat. vinea.vie (Dicționar de neologisme, 1986)VÍE s.f. v.
via.
vie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)víe (-íi), s. f. –
1. Teren plantat cu viță, boltă de viță. –
2. Viță. –
Mr. (a)vińe, megl. vińă. Lat. vῑnĕa (Pușcariu 1879; REW 9350),
cf. vegl. veña, it. vigna, prov.,
port. vinha, fr. vigne, cat. vinya, sp. viña. –
Der. vier (
var. înv. viiariu),
s. m. (podgorean, viticultor), poate direct din
lat. vῑnĕārius (Pușcariu 1884);
viereasă, s. f. (nevastă de vier);
viesc, adj. (se zice despre o anumită varietate de pere și de mere).
vie (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)vie, viesc, vb. intranz. – (înv.) A trăi, a viețui: „...cu dragoste să viem” (Codicele de la Ieud, 1630). – Lat. vivere „a trăi„.
vie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)víe s. f.,
art. vía, g.-d. art. víei; pl. vii, art. víilevie (Dicționaru limbii românești, 1939)víe f. (lat.
vínea, it.
vigna, pv. pg.
vinha, fr.
vigne, sp.
viña). Loc plantat cu viță.
Frunză de vie (est), frunză de viță. V.
halîngă și
sad.vie (Dicționaru limbii românești, 1939)víe (a) v. intr.
Vechĭ. V.
înviĭ și
viez.vie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vie f.
1. viță de vie;
2. loc plantat cu viță:
țara noastră e bogată în vii. [Lat. VINEA].
vie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VÍE, vii, s. f. 1. Teren plantat cu viță (
I); plantație de viță.
2. Viță (
I). —
Lat. vinea.