vibrațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VIBRAȚIÚNE s. f. v. vibrație.vibrațiune (Dicționar de neologisme, 1986)VIBRAȚIÚNE s.f. v.
vibrație.
vibrațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*vibrațiúne f. (lat.
vibrátio, -ónis). Tremurătura uneĭ coarde întinse cînd o atingĭ cu arcușu orĭ o loveștĭ orĭ a uneĭ lame elastice care are un capăt fixat orĭ a unuĭ clopot cînd e lovit. – Și
-áție (rus.
vibráciĭa).
vibrațiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)vibrați(un)e f. mișcare repede, continuă și alternativă, un fel de tremurătură:
vibrațiunea unei coarde de vioară.vibrațiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VIBRAȚIÚNE s. f. v. vibrație.