veterinar - explicat in DEX

veterinar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VETERINÁR, -Ă, veterinari, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care se referă la prevenirea, combaterea și vindecarea bolilor de care suferă animalele (domestice). 2. Adj., s. m. (Medic, tehnician, agent) care practică medicina veterinară. – Din fr. vétérinaire, lat. veterinarius.

veterinar (Dicționar de neologisme, 1986)
VETERINÁR, -Ă adj. Referitor la bolile animalelor. ◊ Medic veterinar (și s.m.) = medic pentru animale. // s.m. Tehnician, agent specialist în medicina pentru animale. [< fr. vétérinaire, cf. lat. veterinarius].

veterinar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VETERINÁR, -Ă I. adj. referitor la bolile animalelor. II. s. m. medic, tehnician, specialist în medicina veterinară. (< fr. vétérinaire, lat. veterinarius)

veterinar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
veterinár adj. m., s. m., pl. veterinári; adj. f. veterináră, pl. veterináre

veterinar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*veterinár m. (lat. veterinarius, d. veterinus, d. *vehiterinus, relativ la vitele de tras, d. vehere, a trage. V. vehicul). Relativ la boalele animalelor: medicina veterinară. S. m. Medic de animale.

veterinar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
veterinar a. privitor la medicina animalelor: medic veterinar. ║ m. cel ce tratează boale de animale.

veterinar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VETERINÁR, -Ă, veterinari, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care se referă la prevenirea, combaterea și vindecarea bolilor de care suferă animalele (domestice). 2. Adj., s. m. (Medic, tehnician, agent) care practică medicina veterinară (1). — Din fr. vétérinaire, lat. veterinarius.