vestitor - explicat in DEX

vestitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VESTITÓR, -OÁRE, vestitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care vestește; care prevestește. 2. S. m. și f. Persoană care duce și aduce vesti, care anunță sau care prezice; (pop.) persoană care însoțește pe nuntași (făcând anunțurile). – Vesti + suf. -tor.

vestitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
vestitór adj. m., s. m., pl. vestitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. vestitoáre

vestitor (Dicționaru limbii românești, 1939)
vestitór, -oáre s. Anunțător, ducător de veștĭ. V. vistavoĭ.

vestitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
vestitor a. și m. care dă de veste.

vestitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VESTITÓR, -OÁRE, vestitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care vestește; care prevestește. 2. S. m. și f. Persoană care duce și aduce vești, care anunță sau care prezice; (pop.) persoană care însoțește pe nuntași (făcând anunțurile). — Vesti + suf. -tor.