verzui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)VERZÚI, -IE, verzui, adj. Care bate în verde; verziu. –
Verde +
suf. -ui.verzui (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))VERZUÍ1, verzuiesc, vb. IV.
Intranz. (Rar) A avea sau a căpăta culoarea verde, a se distinge printr-un colorit verde. – Din
verzi (
pl. lui
verde).
verzui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)verzúi adj. m.,
f. verzúie; pl. m. și
f. verzúiverzui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)VERZÚI, -IE, verzui, adj. Care bate în verde; verziu. —
Verde +
suf. -
ui.