verzitură(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) VERZITÚRĂ,verzituri, s. f. (Fam.) Fruct necopt, verde. [Var.: verzătúră s. f.] – Verde + suf. -itură.
verzitură(Dicționar de argou al limbii române, 2007) verzitură,verzituri s. f. dolar.
verzitură(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) !verzitúră s. f., g.-d. art. verzitúrii; pl. verzitúri
verzitură(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) VERZITÚRĂ,verzituri, s. f. Fruct necopt, verde. [Var.: verzătúră s. f.] — Verde + suf. -itură.